Astăzi este 3 aprilie 2008 și este ziua în care am început acest blog. Nu din nevoie de promovare, ci doar din nevoie de a mă destăinui propriei mele conștiințe și celor ce vor fi curoși vreodată.
A creea un proiect de genul "17" te poate consuma mai mult decât un orice alt gen de proiect: Timp, bani, nervi, și nu în ultimul rând imaginație și trăire: toate la superlativ fiind un proiect action/ drama bazat într-un fel pe realitate, sau cel puțin realitatea așa cum o văd eu.
Pentru a ajunge să pui prima imagine în - Editorul de Imagine - trebuie din păcate să treci prin multe încercări. Când ajungi să îți îndeplinești visul, realizezi cât de mult te-ai consumat, dar îti dai seama că merită. Oricum e un sentiment plăcut. "The Reward".
Totuși pentru a ajunge acolo nu sunt de ajuns doar sudoarea fizică și storsul de creieri. În primul rând trebuie să îți creezi o țintă: (un target - în neo românește). Către cine te adresezi? La final evaluezi dacă ți-ai atins target-ul, dacă ai reusit să aduci și alt public înseamnă că ți-ai depașit target-ul și meriți profit.
Salvador Dali avea o teorie de genul: "Dacă vrei să îți câstigi libertatea artistică de fapt trebuie să ți-o cumperi. Prezintă-te pe o piață cât mai largă pentru a-ți câstiga un public numeros. Trebuie să se vorbească despre ce ai facut tu (promovare). Apoi atât cât se vorbeste despre opera ta, de bine sau de rău, ce este important este că se vorbește. Asta va face ca opera ta să devină importantă și de luat în seamă."
Eh, dacă iei cuvintele acestea mot à mot au la început un sens business, apoi de înfumurare, venite de la un artist care deja se realizase, cu puțină lipsă de modestie, fară miros de artă, în schimb ele sunt menite să motiveze artistul, care dacă întradevar gândește artă, poate doar chiar și numai simbolic, își poate imagina că se află în fața unui moment unic, o decizie, care apoi, lăsată în urmă, trebuie sa îl reprezinte.
Pentru a ajunge să pui prima imagine în - Editorul de Imagine - trebuie din păcate să treci prin multe încercări. Când ajungi să îți îndeplinești visul, realizezi cât de mult te-ai consumat, dar îti dai seama că merită. Oricum e un sentiment plăcut. "The Reward".
Totuși pentru a ajunge acolo nu sunt de ajuns doar sudoarea fizică și storsul de creieri. În primul rând trebuie să îți creezi o țintă: (un target - în neo românește). Către cine te adresezi? La final evaluezi dacă ți-ai atins target-ul, dacă ai reusit să aduci și alt public înseamnă că ți-ai depașit target-ul și meriți profit.
Salvador Dali avea o teorie de genul: "Dacă vrei să îți câstigi libertatea artistică de fapt trebuie să ți-o cumperi. Prezintă-te pe o piață cât mai largă pentru a-ți câstiga un public numeros. Trebuie să se vorbească despre ce ai facut tu (promovare). Apoi atât cât se vorbeste despre opera ta, de bine sau de rău, ce este important este că se vorbește. Asta va face ca opera ta să devină importantă și de luat în seamă."
Eh, dacă iei cuvintele acestea mot à mot au la început un sens business, apoi de înfumurare, venite de la un artist care deja se realizase, cu puțină lipsă de modestie, fară miros de artă, în schimb ele sunt menite să motiveze artistul, care dacă întradevar gândește artă, poate doar chiar și numai simbolic, își poate imagina că se află în fața unui moment unic, o decizie, care apoi, lăsată în urmă, trebuie sa îl reprezinte.
(O semnatură).
Asta dacă artistul vrea să își asume creditul de creator.
Așa că decizia mea finală va trebui să fie pionul principal în modul în care "17" va "ieși". (Apropos - urăsc cuvantul ăsta, nu trebuie sa îti iasă, trebuie să știi ce faci!)
No comments:
Post a Comment